Atunci când vorbești despre Constantin Brâncuși, nu ai cum să nu îți imaginezi în fața ochilor Coloana Infinitului care se înalță către cer la capătul ansamblul monumental ”Calea Eroilor” din Târgu Jiu (alături de Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului) sau diversele sculpturi expuse în toate marile muzee ale lumii, omagiate inclusiv de Google la 135 de ani de la nașterea sa.

Mai presus de statutul de sculptor emerit, Brâncuși a fost un vizionar, deranjat că oamenii nu-i înțelegeau arta și i-o clasificau ca fiind abstractă, în timp ce el susținea că adevărata realitate în artă nu este aparența, ci ideea, esența lucrurilor.

Eu cu noul meu vin din ceva foarte vechi. Am eliminat din sculptura mea tot ce nu este esenţial. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, zborul, elanul ei.

Constantin Brâncuși

Nici la peste 100 de ani mai târziu, lumea pare să nu priceapă complet cât de valoroasă este moștenirea lăsată de Brâncuși, dar măcar a început să îl onoreze așa cum trebuie, inclusiv în cadrul Concursului Internațional de Arte Vizuale “Brâncuși văzut în 145 de portrete” desfășurat în 2021, la care au fost înscrise 536 de lucrări, realizate în tehnici diferite: colaj, pictură în ulei, acuarelă, guașă, acrilic, desen în creion, peniță, cărbune, sculptură, precum și tehnică digitală și multi-media, lucrări aparținând unor elevi și studenți de la 44 de instituții de învățământ preuniversitar și universitar din țară și din străinătate, printre țările participante la concurs fiind Serbia, Polonia, Cehia, Armenia, Republica Moldova, Georgia, Belarus, Ucraina.

Lucrările premiate au fost incluse într-un album și expuse la sediul Muzeului Național ”Constantin Brâncuși” și la sala ”Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului.

Una dintre acestea, recompensată cu locul 1 și unul din cele 5 premii speciale acordate de către Uniunea Artiștilor Plastici filiala Târgu Jiu, “Le supplice”, sub semnătura colegului meu de doar 19 ani de la Cornetti, Alex Smărăndache, a ajuns de la expoziție să fie înrămată acum în casa mea. A fost o achiziție făcută din suflet, considerând că tinerii artiști merită răsplătiți și încurajați să-și continue pasiunea, nu să abandoneze din pricina ideii preconcepute cum că arta nu aduce bani.

În incheiere, las un interviu ad-hoc în care autorul detaliază povestea realizării desenului cu propriile cuvinte:

“Desenul l-am făcut în grabă, pentru că voiam neapărat să particip și poate să ies în față, că nu prea mișca nimic prin liceu, și așa știau și profesorii ce pot pentru că, sincer, nu mă oboseam să fac ceva fantastic pe la atelierele din liceu.“

“Ideea a venit repede, am stat câteva ore să mă informez și de acolo am găsit și o poză cu Brâncuși, care era mai expresivă, iar acea statuie e făcută de el. Reprezintă bustul unui copil orb care venea la el la atelier, în Viena. Asta se întâmpla prin drumul lui până la Paris.“

“Am stat destul de mult ca să îl fac doar pe el, adică prima jumătate din desen, pentru că foloseam grafit, iar pentru trecerile alea fine am folosit h-uri, care nici nu strică printr-un luciu prea evident. A fost nevoie să am și grijă pentru că în cazul unor umbre mai tari treabuia să schimb cu altceva ca să nu lucească desenul prea tare. L-am terminat în ultimele 2 zile înainte de data limită a înscrierii la concurs pentru că am zis să schimb și să folosesc cărbuni în continuare, că altfel însemna că degeaba am stat ca să fac acel desen.“

“Pentru fundal ideea îmi venise rapid și am folosit marker pentru că așa îl terminam cel mai repede, cât să nu risc să stric, că poate îl pătam de la cărbune. N-am folosit estompă, n-am scrijelit hârtia pentru vreun efect și nici guma nu am folosit-o. Poate de asta a și durat mai mult“.

Alex Smărăndache