Hello!

Revin cu o amintire din primavară, atunci când alături de tradiționalul mărțișor și buchet de zambile și/sau ghiocei, cadoul meu pentru mama a fost să-i schițez și un portret în creion. Pentru prima încercare de a desena pe cineva din familie am ales o foaie de dimensiuni mai reduse (18×24 cm), pentru a se încadra perfect într-o ramă de poze. Am avut de asemenea de ales între o imagine mai din tinerețe sau una actuală și am preferat varianta din urmă. Să trăim în prezent totuși, nu?

Poate nu întotdeauna avem cea mai bună relație, poate ne mai certăm și ne irităm una pe cealaltă, dar în adâncul sufletului cred că de fapt ne asemănam mai mult decât realizăm sau chiar decât am vrea să recunoaștem uneori. În orice caz, știu că ne iubim și ne purtăm grija reciproc.

Perioada de pandemie ne-a obligat să petrecem mai mult timp în casă și automat să ne învățăm și chiar să ne tolerăm tabieturile celeilalte. Dar pentru că tot răul este spre bine, momentele în care mă simțeam cel mai relaxată și protejată împotriva bombardamentului de vești provocatoare de anxietate erau după-amiezile leneșe în care stăteam împreună în jurul lui Lady și o mângâiam până adormea torcând, scăldată de lumina soarelui, iar pentru acest lucru îi mulțumesc!

Pe data viitoare, cu drag!