Discuri la pick-up, magnetofon, Phoenix, Telecinemateca, Teleenciclopedia, un văr depeșist pus pe glume, două mătuși cool în floarea tinereții, parfumul B.U. cu reclama în care apare Eva Herzigova, cofetăriile Minerva și Femina, primele magazine SH din Craiova și un magazin de antichități ca un muzeu… sunt doar câteva cuvinte care mă duc cu gândul la anii copilăriei, anii ’90. Fabuloșii ani `90 pentru un copil super entuziasmat de tot ce descoperea în fiecare zi.

Cred că nici un alt subiect nu putea fi mai potrivit pentru primul articol decât acesta. Câteva amintiri legate de locurile și lucrurile devenite azi vintage din Craiova începuturilor anilor ’90. Vă voi arăta și (doar) câteva dintre cele mai vechi obiecte vintage care m-au ademenit să dezvolt pasiunea aceasta. Așadar, astfel începea fascinația mea timpurie pentru lucrurile vechi descoperite în jur.

Printre cele mai vechi amintiri este cea în care la vârsta de 7 ani (aproximativ, mai mult sau mai puțin) am intrat în primul magazin de antichități cu tatăl meu. Nu mai țin bine minte dacă era situat în bazarul-gang de pe Lipscani (actual Centru Vechi) sau pe strada de vis-a-vis de ANAF tot din centru. Țin minte doar că era un magazin nu foarte mare, în care erau fotolii tapițate cu mătase și mobilă veche, situat pe colț, care părea desprins din filmele de la Telecinemateca. Tatăl meu mă luase în misiune să mă învețe și să îmi arate obiecte vechi pe care eu nu le-aș fi cunoscut în viața cotidiană. “– Știi ce-i asta? Un patefon. La asta se asculta muzică pe vremuri.” sau “– Știi ce monede sunt astea? Asta e monedă de un leu.”. Lucrurile pe care mai târziu le-am văzut la muzeu, m-au lasat uluită și fascinată acolo, în magazinul de antichități de pe Lipscani.

Alt tabiet era acela să mă ducă la cofetarie o perioadă, o dată pe saptămână, sâmbăta sau duminica. Cel mai des mă duceau la Femina, unde mirosea a sirop dulce de tort și unde măsuțele mici erau acoperite de fețe de masă albe. Picioarele metalice ale scaunelor zgâriau în continuu cimentul pardoselii cu model de vitralii de culoare gri și maro (cel mai comun model din vremea respectivă care se mai întâlnește și astăzi în locurile nemodernizate). O prăjitură și un pahar de apă acolo, ca mai târziu pentru o perioada mai scurta să merg la Minerva. Acolo totul era diferit de Femina, stilul maur și savarinele erau ceva nou de descoperit.

Tot pe atunci începea și era SH. După ce am purtat câțiva ani buni blugi luați de pe România Muncitoare de la tarabe și haine cu greu procurate din puținele magazine cu haine pentru copii din Craiova, BAM!, mama decoperă primul second, unde vânzatoare era o cunoștință de familie. Era situat pe strada Gării, vis-a-vis de actualul hotel REXTON. Îmi placea în mod deosebit să stau la casă și să o ajut pe vânzătoare să pună hainele în pungi pentru că în rest mă plictiseam. Era oarecum destul de fancy magazinul, având și călcătorie în spate. După aceea a apărut târgul, și lanțul de magazine SH a început să se mărească. De fiecare dată când mama se întâlnea cu mătușile mele, pe care le consideram super cool la vremea aia, își arătau ce haine total diferite și mult mai frumoase decât se găseau pe piața noastră, isi procuraseră ele de prin SH. Majoritatea magazinelor de acest tip care au spart piața atunci vindeau la kilogram, deci super ieftin și pentru orice buzunar.

Aș putea să povestesc la nesfârșit însă mai pastrez și pentru mai târziu. Trebuie să menționez că pe lângă lucrurile avute de pe vremea bunicilor, părintilor sau gasite în SH, voi mai posta accesorii primite de la o vară a tatălui, o doamnă extrem de cochetă, care neavând copii mi-a dăruit multe comori pe care și azi le păstrez cu sfințenie în garderobă.

So, vă prezint cinci dintre accesoriile dragi pe care le am de cel mai mult timp în garderobă, pentru început. Pe parcurs urmeaza altele, și altele… și altele.

1. Geanta de pânză pictată. Geanta asta se află în familie de pe la mijlocul anilor `90. Nu știu dacă începusem clasa 1 cand una dintre matuși a găsit-o într-un second situat în cartierul Lăpuș (tot printre primele apărute în Craiova), care evident vindea totul la kilogram, inclusiv accesorii și jucării. A fost dragoste la prima vedere pentru mama care este pasionată de tot ce e colorat, goblen și pictat. După ani de insistențe a intrat în sfârșit în posesia ei (good things come to those who never give up!). Nu știu exact perioada ei și nu vreau să inventez povești. Se afla în stare foarte bună și atunci, și acum e intactă. Aproximez oarecum datarea din anii `60.

2. Geanta goblen. Prima geantă goblen. O am din clasa a 9-a (anul 2004) și la vremea aia eram tare mulțumită că am și o alternativă pe negru, care merge purtată și în anotimpul rece, la cea crem pictată, mai mult de vară. Pe vremea aia încă nu se bătea nimeni pe gențile goblen și nu erau în trend ca acum. Am găsit-o în stare perfecta, în stare perfectă se conservă și acum. De regulă, sunt specifice anilor `50, majoritatea provenind din Germania de Vest și Franța.

3. Toca cu voaletă. Un obiect extrem de delicat și fragil ce a aparținut mătușii cochete despre care am povestit. Este pastrată în stare perfectă cu excepția voaletei care este ușor șifonată. Își găsește locul în garderoba de prin 2002 aproximativ, eu fiind clasa a 7-a sau a 8-a. Văzusem tipul ăsta de pălărie doar în filmele vechi sau în videoclipurile mai dramatice. Este realizată manual și aproximez că datează din anii `60.

4. Mănușile scurte tip plasă. Alt obiect tare fragil ce adaugă dramatism și nostalgie moștenit de la mătușa cochetă. Starea este bună cu excepția câtorva ciupituri din degete care au fost reparate în perioada în care au fost purtate. Datorită culorii și faptului că sunt scurte se purtau seara, în special la serate sau diverse ceremonii ce îmbracau aerul eleganței absolute. Le am tot din perioada pălăriei cu voaletă și le-am purtat mândră la banchetul de absolvire a clasei a 12-a. Specifice anilor `60-`70.

5. Broșa statement. Singura bijuterie moștenită de la bunica din partea mamei, asta pentru că a avut mama grijă să o puna bine. Am mai avut una rotundă, aurie, cu pietricele sclipitoare mov din partea celeilalte bunici însă a intrat pe mâna mea pe vremea când aveam câțiva ani și mă jucam cu ea. Prin urmare a fost dată dispărută 😊 Este din metal comun auriu însă la felul cum arată (stare perfectă), o prefer în detrimentul multor bijuterii din metale prețioase. Stă în cutia mea de bijuterii de prin anii `90 și cu aproximare, datează de prin anii `70 – `80.

Mă opresc aici, acum. Voi ce amintiri și comori vechi aveți? Aveți un accesoriu sau obiect pe care îl prețuiți îndeosebi? Ați purtat sau purtați piese din vremurile trecute? Sunt curioasă să aflu și alte povești și amintiri din copilărie sau de ce nu, din tinerețea voastră. Vă aștept la povești și „dezbateri” pentru că nostalgia is my best friend.

Pe data viitoare, cu drag!